Andrada Gőrőg și Simona Boanță au ajuns la Reghin, în județul Mureș, și vă arată un loc care ne duce înapoi în timp, în lumea feerică a satului de odinioară, cu casele lui tradiționale, portul și tradițiile specifice zonei, cu meșteșuguri și miros de pită proaspăt scoasă din cuptor. Este vorba de Muzeul Etnografic „Anton Badea”, un spațiu muzeal cu totul aparte.

Un loc care ne duce „înapoi către rădăcini“

La Reghin, în județul Mureș, printre case de lemn din secolul al XIX-lea, o biserică din bârne și un cuptor în care se coace pâinea ca altădată, Muzeul Etnografic „Anton Badea“ păstrează vie lumea satului de odinioară, cu portul, meșteșugurile și obiceiurile ei.

Managerul muzeului, doamna dr. Roxana Man, descrie instituția drept „un loc foarte primitor și generos, un loc care te duce înapoi către rădăcini“. „Aici timpul trece altfel și pentru noi contează lucrurile simple și esențiale“, spune ea.

Muzeul are o secție în aer liber, cu gospodării tradiționale aduse din mai multe localități mureșene, o bisericuță și monumente de arhitectură populară. Una dintre case provine din Călimănel, de lângă Toplița, și datează din secolul al XIX-lea. Are două încăperi, construite din bârne de brad și acoperite cu draniță, iar una dintre ele reconstituie un interior săsesc. Alte case reflectă influența maghiară și românească, pentru că muzeul promovează patrimoniul etniilor „într-un mod echilibrat“. „Este o zonă unde au conviețuit de-a lungul timpului mai multe etnii, iar acest lucru ne îmbogățește pe fiecare“, subliniază doamna Man.

Cum s-a construit muzeul

Secția în aer liber a fost înființată de Anton Badea, în jurul anului 1960. Atunci au fost aduse prima casă, moara și oloinița. Următoarea directoare, Maria Borzan, a continuat munca de teren și a adus, în timp, alte monumente. Ulterior, au fost construite un cuptor pentru pâine și preparate tradiționale și un atelier de fierărie, iar echipa a realizat replici ale unor obiecte vechi pentru demonstrații.

În interior, colecțiile cuprind port popular românesc, săsesc și maghiar, mobilier țărănesc, lăzi de zestre, ceramică și obiecte legate de ocupații și meșteșuguri. Costumele vin atât din zona Mureșului, cât și din Bistrița, Năsăud sau Cluj, pentru că, în trecut, Anton Badea a făcut cercetare pe o arie mai largă. Expoziția permanentă „Sacru și Profan“, deschisă la aniversarea muzeului, urmărește felul în care omul tradițional își trăia viața „într-o raportare la sacru în tot ceea ce făcea“.

Colecțiile se îmbogățesc prin donații, mai ales de textile de interior și obiecte casnice, dar și prin deplasări frecvente în teren. „Ne place mult să mergem în teren și cred că nu am putea să ne facem munca bine dacă nu am face acest lucru“, mărturisește Roxana Man. Ea spune că dificultatea cea mai mare este să găsească oamenii care mai practică încă aceste îndeletniciri și care „nu vor neapărat să iasă în față“.

De ce contează tradiția

Pentru managerul muzeului, simbolurile din arta populară transmit nevoi mai vechi decât istoria scrisă: „Noi nu ne-am schimbat fundamental, suntem în esență aceiași, doar ne-am îndepărtat de esența noastră, într-un mod care nu întotdeauna ne-a făcut bine.“ Ea dă ca exemple hrana sănătoasă, îmbrăcămintea naturală, casa de lut, aerul din încăperi și lucrul cu mâna, care are un efect relaxant. „Realizăm importanța lor abia după ce le pierdem și plătim cu sănătatea.“

Obiectele vechi, precum instalațiile pentru prelucrarea uleiului sau coșnițele de albine din lemn, vorbesc despre o lume în care omul „colabora cu natura mai mult decât să o stăpânească“. Oamenii munceau mult, dar o muncă „care nu îi storcea“, susține ea, iar sărbătorile și ritualurile, de la făcutul pâinii la colindat, îi pregăteau să intre într-un spațiu sacru. „Chiar dacă erau simpli, trăiau o viață împlinitoare.“

Cele mai valoroase piese sunt furcile de tors, cămășile cu ciupag din categoria tezaur și icoanele din secolul al XVIII-lea din biserică. Roxana Man preferă însă simbolismul de pe obiecte, care inițial aveau un rol magico-religios și au devenit ulterior simple decoruri. Dintre case, o alege pe cea din Hodac, pentru simplitatea ei: „Mă simt ca în poveștile lui Creangă, îmi aduce un sentiment de întoarcere la copilărie.“

Pâinea de sâmbătă, la cuptorul vechi

Anișoara Oprea și Lucia Vârtic se cunosc de o viață și, spun ele, încă își fac pâinea împreună. Una frământă, cealaltă arde cuptorul. Lucia cerne făina, pune sarea, apoi drojdia, și toarnă apa peste ea, în covata de lemn. Vasul nu e ales întâmplător: „Lemnul ținea cald, în timp ce lighenele smălțuite țineau rece.“

Cuptorul se încălzește cam o oră. E gata când bolta se albește și, lovită cu unealta, scoate scântei. „E termometrul nostru“, spun gospodinele. Pâinea se coace o oră și jumătate, iar cozonacul și plăcintele, mai puțin.

Altădată, ritmul îl dădea ziua de sâmbătă. „Trebuia să faci și dacă ploua, și dacă ningea, că familia trebuia să aibă pâine“, își amintește Anișoara. Cuptoare erau puține în sat, așa că femeile veneau, fiecare cu aluatul ei, și coceau la un loc, într-un fel de șezătoare. Pâinea nu era un lux, ci hrana de fiecare zi, făcută din grâul pe care părinții îl cultivau. Cele două prietene au păstrat obiceiul: își fac pâine, cozonaci de Paști, și vin des la muzeu, unde, spun ele, se simt „ca acasă“.

Cojocul, „singura îmbrăcăminte care ținea de cald“

În curtea muzeului, meșterul cojocar Gheorghe Pascu expune pieptare și cojoace din piele de miel prelucrată, din Mureș, Sibiu, Sighișoara și din alte zone, fiecare cu broderia specifică, plus căciuli țărănești de astrahan. Cojocul a fost multă vreme „singura îmbrăcăminte care ținea de cald“ și astăzi, deși mai rar, meșteșugul se păstrează, iar comenzi vin din toată țara. Gheorghe Pascu a deprins meșteșugul încă din copilărie, când își însoțea tatăl în satele săsești, unde se purtau cojoace lungi, cu flori.

La Reghin, vizitatorii pot trăi, așadar, o experiență pe care Roxana Man o consideră imposibil de povestit: „Trebuie trăită.“

***

Ne puteți urmări, vineri, 30 octombrie, de la ora 19:00, la TVR 3 și online pe TVR+.

“Provocarea regiunilor” se difuzează la TVR Târgu Mureș, sâmbăta, de la ora 21:00.

Puteți viziona edițiile emisiunii pe canalul oficial de YouTube al TVR Târgu Mureș.

Așteptăm opiniile și sugestiile dumneavoastră pe pagina de Facebook a TVR 3.

***

Emisiunea “Provocarea Regiunilor” este o producție difuzată de TVR prin studiourile teritoriale, în colaborare cu TVR 3. Abordează teme legate de identitate locală, mândrie regională, turism, cultură, evenimente, patrimoniu și proiecte de dezvoltare din diferite zone ale României.

Realizatori: Andrada Gőrőg și Simona Boanță

Credit foto: Facebook TVR Targu Mureș/ capturi din emisiune